Semne ale autismului virtual la copii

Autismul virtual este un termen relativ nou, folosit pentru a descrie efectele expunerii excesive la ecrane asupra dezvoltării neurologice și comportamentale a copiilor mici. Acest fenomen nu este un diagnostic oficial, dar specialiștii observă că unii copii care petrec prea mult timp în fața dispozitivelor digitale (tablete, telefoane, televizor) pot manifesta simptome asemănătoare tulburărilor din spectrul autismului.

Semne ale autismului virtual la copii:

1. Lipsa contactului vizual – Copilul evită să privească oamenii în ochi și pare mai interesat de ecran decât de interacțiunea cu persoanele din jur.
2. Întârzieri în dezvoltarea limbajului – Își exprimă greu dorințele, vorbește foarte puțin sau deloc, iar atunci când vorbește, poate repeta fraze din desene animate ("echolalie").
3. Izolare socială – Nu este interesat să se joace cu alți copii sau să interacționeze cu familia, preferând să fie singur cu dispozitivul.
4. Comportamente repetitive – Poate flutura mâinile, se leagănă înainte și înapoi sau repetă anumite acțiuni în mod obsesiv.
5. Sensibilitate exagerată sau scăzută la stimuli – Poate reacționa puternic la zgomote sau atingeri, sau, dimpotrivă, să pară indiferent la stimuli din jur.

• Dificultăți în înțelegerea emoțiilor – Nu recunoaște emoțiile celorlalți și are dificultăți în a exprima propriile sentimente.

1. Lipsa jocului simbolic – Nu se joacă "de-a mama și tata", "de-a doctorul" sau alte jocuri imaginative, ci preferă doar să apese pe butoane sau să se uite la ecran.
2. Scăderea atenției și hiperactivitate – Se concentrează cu dificultate pe activități care nu implică ecranul și poate deveni agitat sau nervos când i se ia dispozitivul.

Diferența față de autismul clasic

Spre deosebire de autismul propriu-zis (care este o tulburare neurodezvoltată genetic și permanentă), autismul virtual poate fi reversibil. Studiile arată că reducerea drastică a timpului petrecut la ecrane și înlocuirea acestuia cu interacțiuni reale (joacă, citit, conversații) poate duce la o îmbunătățire semnificativă a simptomelor.

Ce pot face părinții?

✔️ Reducerea timpului petrecut la ecrane, mai ales la copiii sub 3 ani.
✔️ Mai multă interacțiune directă – jocuri, plimbări, povești citite cu voce tare.
✔️ Stimularea limbajului și comunicării – vorbiți des cu copilul, puneți întrebări, încurajați-l să răspundă.
✔️ Activități fizice și jocuri creative – plastilină, desen, puzzle-uri, jocuri de rol.

Dacă simptomele persistă și după reducerea timpului de ecran, este recomandat să consultați un specialist (neurolog, psiholog, logoped).