Etapa lui „NU”: Cum pot să acționeze părinții? 

Etapa "NU" este o perioadă normală în dezvoltarea copilului, în care încearcă să își afirme independența. Părinții pot acționa cu răbdare și consistență, încurajându-și copilul să înțeleagă limitele, dar și să își exprime dorințele într-un mod respectuos.

 Părinții sunt experți în creșterea și educarea propriului copil atunci cand știu cheia succesului: stabilirea unei relații pozitive cu copilul. De această relație depinde modul în care copilul este conștient de valoarea lui și își dezvoltă tot mai mult potențialul. Copilul care se simte iubit și apreciat necondiționat înflorește. Este adevărat că toți părinții se lovesc mai devreme sau mai târziu de încăpățânare și refuz din partea propriului copil.

Nu este nevoie să repeți obsesiv cuvântul "NU", pentru că poți să comunici mult mai mult copilului prin mimica feței, tonalitatea vocii și, mai ales, prin propriul exemplu. Adoptă un ton ferm și explică-i cu răbdare copilului ce este bine și ce este rău.

Iată câteva sfaturi pentru a crea o relaţie bazată pe afecţiune şi empatie cu copilul:

• Joacă-te cu copilul, răspunde-i la întrebări, ascultă-l când îţi povesteşte problemele pe care le are şi ajută-l să le rezolve.
• Acordă-ți întotdeauna atenţie copilului, indiferent cât de ocupati ati fi.
• Copilul are nevoie să fie alintat, mângâiat și îmbrăţișat, să se simtă aproape de cei din jurul său, să i se ofere căldură și confort emoţional, să se simtă dorit şi înţeles. A-i împlini doar nevoile fizice, de hrană și de îngrijire, nu este suficient.
• Acceptă felul de a fi al copilului, consideră totdeauna că este o persoană valoroasă, indiferent de modul în care se comportă. Este bine să faci diferența între a accepta copilul și a accepta comportamentul acestuia, care uneori poate fi nepotrivit. Arătând copilului că e o persoană valoroasă, îl vei ajuta să se dezvolte, să fie creativ.
• Poartă-te întotdeauna frumos cu copilul, nu îl amenința, nu ţipa la el, nu îl critica şi nu îl bate. Ţipetele, ameninţările şi bătaia fac mult rău copilului, îi pot afecta toată viaţa. Dacă îi vorbeşti frumos, îi explici ce a greşit şi ce are de făcut, vei obţine mult mai uşor rezultatele dorite.
• Încurajează mereu copilul în tot ceea ce face, arată-i că ai încredere în el. Laudă copilul cât poți de des.
• Când discuţi cu copilul, încearcă să pui întrebări directe şi evită discuţiile lungi. Copilul nu se poate concentra pe perioade lungi de timp, aşa că este foarte posibil să uite o mare parte din discuţie.
• Asigură-te că atunci când îi explici ceva, foloseşti un ton moderat și ferm.
• Să disciplinezi înseamnă să înveţi copiii comportamente adecvate sau să modifice comportamente nepotrivite.
• Dezvoltă-i copilului încrederea în sine.
• Concentrează-te pe lucrurile pozitive pe care le face copilul şi spune-i şi lui ce face bine.
• Nu îl compara cu alţi copii și nu îl pune în competiție cu alți copii.
• Cere-i copilului lucruri realiste pentru vârsta lui.
• Vorbeşte despre comportament și nu despre persoană, nu acuzăm și nu jignim persoana, chiar dacă s-a comportat greșit.
• Pentru a-l învăța comportamente acceptate, aplică urmatoarele metode : observare și imitare, îndrumare și ghidaj, oferirea de modele și observarea consecințelor.
• Următoarele gesturi și atitudini sunt interzise: să ameninţi copilul, să-l critici, să ţipi sau să strigi la copil, să îl bați, să-i aplici "tratamentul tăcerii", să jigneşti copilul.

Metodele de disciplinare pozitivă sunt suficiente pentru a învăţa copiii comportamentele potrivite.

Pentru a învăţa un comportament, copilul trebuie ajutat să înțeleagă legătura între acțiunile sale și rezultatul propriilor comportamente. În acest scop, uneori este suficient să lăsăm copilul să înveţe din greşelile proprii, fără să intervenim, fara sa spunem "NU" în situaţiile în care este periculos să lăsăm copilul să înveţe din propriile greşeli, nu îl lăsăm să experimenteze singur, ci îi explicăm noi ce se întâmplă dacă greşeşte. De exemplu, nu lăsăm copilul să se joace pe stradă, ci îi explicăm că este periculos deoarece există riscul să fie lovit de o maşină.

Disciplinarea este o ocazie de învățare.

• Acționează ferm, însă cu blândețe. Asigură-te că atunci când îi explici sau îi ceri ceva copilului, foloseşti un ton adecvat, moderat și ferm (folosește un ton calm, descrie ce are de făcut și stabilește niște limite clare, fără să cedezi la rugăminți).
• Distrage atenția copilului (în special la copiii de vârste mai mici). Când copilul se comportă într-un mod nepotrivit, distrage-i atenția, deoarece el nu a învățat încă să fie atent mai mult timp.
• Ignoră comportamentele nepotrivite. Un comportament care nu primește atenție se va repeta tot mai rar până când copilul va renunţa la el. Excepție fac comportamentele care, prin efectele lor, pun în pericol siguranța copilului sau a persoanelor din jur.
• Explică-i copilului consecinţele comportamentului lui. Ajută pe copil să înțeleagă legătura între acțiunile sale și rezultatul acestora.
• Spunand tot timpul "NU", nu te ajută să disciplinezi copilul, dimpotrivă îi vor face rău in viitor:
• Copilul poate dezvolta probleme la nivel emoțional și comportamental.
• Copilul poate deveni agresiv, chiar și în viaţa de adult
• Pe măsură ce copilul va crește și se va apropia de pubertate și adolescență, se poate accentua conflictul cu părinții.

Surselor bibliografice relevante pentru tema discutată:

1. Cum să-ți crești copilul fericit" - Steve Biddulph
   Sfaturi pentru construirea unei relații iubitoare cu copilul, axată pe nevoile emoționale.

2. "Părinți extraordinari pentru copii extraordinari" - John și Joyce Piacentini
   Strategii pentru creșterea unor copii cu încredere și abilități de leadership.

3. "Inteligenta emoțională a copiilor" - John Gottman
   Ghid pentru dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor.

4. "Cum să fii un părinte mai bun" - Barbara Coloroso
   Abordări eficiente de disciplină și educație pozitivă.

5. "Călătoria părintelui" - Daniel J. Siegel și Tina Payne Bryson
   Informații despre dezvoltarea creierului copilului și rolul părinților.